Despre importanța comunității italiene din România nu se vorbește foarte mult și aceasta din cauză că nu este foarte numeroasă. Italienii reprezintă o minoritate recunoscută oficial de statul român, formată din aproximativ 3200 de persoane, având reprezentare în Parlamentul României. Răspândirea italienilor pe suprafața țării noastre este destul de uniformă, ei regăsindu-se în multe orașe din toate regiunile. Se vorbește însă de o cifră mult mai mare, chiar de ordinul zecilor de mii, decât cea oficială, confirmată de recensământul din 2011.
Istoria inversată a două comunități
Românii vorbesc o limbă latină și se mândresc cu aceeași origine romană ca și italienii, dar este interesant de observat cum s-a inversat situația celor două naționalități din punct de vedere istoric și economic. Dacă în perioada interbelică se vorbea de o adevărată invazie a italienilor în România, în anul 1935 existând peste 60.000 de italieni veniți în România pentru locuri de muncă, astăzi lucrurilor stau exact invers. Românii din Italia reprezintă cea mai mare comunitate de emigranți, numărul lor ridicându-se actualmente la 1.3 de milioane. Acest lucru se explică prin fenomenul migrării românilor după revoluția din 1989, 80% dintre cei care au migrat spre UE stabilindu-se cu precădere în Spania și Italia.
În ceea ce îi privește italienii, aceștia s-au stabilit în România în mai multe etape, începând cu prima jumătate a secolului al XX-lea, ei venind aici în căutare de oportunități, majoritatea fiind muncitori în construcții și comercianți. Nu este de mirare că numărul lor a crescut semnificativ în următoarele decenii, știut fiind faptul că România interbelică era în plin avânt economic și se situa pe primele locuri în Europa ca și viteză a procesului de industrializare. Cu toate că era încă o țară predominant agrară, cu o democrație care părea deseori o imitație palidă a celor din Occident, se pare că a constituit totuși un mare punct de atracție pentru emigranții italieni. Atât de mare încât s-au luat măsuri adminsitrative și politice care să descurajeze fenomenul (Mussolini a interzis muncitorilor calificați să părăsească țara).
O dovadă a integrării reușite a italienilor în societate o constituie faptul că numeroase personalități marcante ale României au fost de origine italiană: de pildă, criticul literar Adrian Marino, politicianul Theodor Rossetti – prim ministru al României la sfârșitul secolului al XIX-lea, sau regizoarea de origine italiană, Sorana Coroamă-Stanca (căreia o sală de cursuri de la Facultatea de Teatru de la universitatea Babeș-Bolyai îi poartă astăzi numele).
Italian în România de astăzi
În zilele noastre, majoritatea italienilor stabiliți definitiv sau temporar în România sunt fie antreprenori care și-au deschis aici o afacere, fie tineri veniți prin programe studențești sau de voluntariat cu finanțare europeană (Erasmus, EVS, etc.). Dario D. este un tânăr italian care locuiește în Cluj Napoca de patru ani; este din Sicilia, vorbește perfect limba română și lucrează într-o multinațională în domeniul traducerilor și localizării. A venit aici printr-un program de tip AIESEC care oferă absolvenților posibilitatea de a-și găsi de lucru în străinătate, în domeniul în care au studiat. Îi place România în general, s-a integrat foarte bine în echipa de colegi români, are prietenă româncă și îi plac peisajele, oamenii și mâncarea de aici. Consideră că cea mai mare problemă a României este infrastructura și compară nivelul de trai cu cel din Italia interbelică. Este optimist și își face planuri de viitor care includ această țară, cu toate că este convins că abia peste douăzeci de ani România va fi la nivelul țărilor din Occident.